top of page

Învățând lecÈ›ia bătăliei frontierelor, Joffre a căutat să restabilească echilibrul, întărind flancul drept al armatei. A regrupat unitățile militare luate din diferite sectoare ale frontului È™i a format o nouă armată (a VI-a), condusă de generalul Maunoury, pe care a concentrat-o în zona Parisului, a cărei garnizoană era alcătuită din localnici. La 1 septembrie, această armată reunea 11 divizii, având misiunea de a ataca din flanc, atunci când condiÈ›iile vor fi favorabile, armata germană care înainta prin marÈ™ .

La 3 septembrie, Joffre intenÈ›iona să continue retragerea, menÈ›inând, însă, la cele două extremități ale frontului, Paris È™i Verdun, punctele de sprijin care îi vor putea permite reluarea ofensivei. A doua zi a fost avertizat de situaÈ›ia precară a Armatei I germane al cărui flanc defensiv era insuficient, ivindu-se, astfel, ocazia favorabilă pentru un contraatac francez. Joffre avea în vedere deplasarea armatei lui Maunoury la sud de Marna, în timp ce Joseph Simon Gallieni, comandantul trupelor concentrate în zona Parisului, printr-o contralovitură, urma să împingă atacul la nord de râu. Bătălia avea să se desfășoare pe 6-7 septembrie. S-au luat măsuri ca în Armata a V-a, Lanrezac să fie înlocuit de Franchet d’Espérey È™i corpul britanic avea să reia ofensiva. În seara zilei de 4 septembrie, la ora 22, s-a dat ordinul general de atacare a Armatei I germane. Între timp, Moltke, înÈ™tiinÈ›at de concentrarea forÈ›elor franceze în Lorena, a înÈ›eles gravitatea pericolului care îl ameninÈ›a dinspre Paris. A lăsat armatele din centru să-È™i continue înaintarea È™i a ordonat celor două armate din aripa dreaptă, comandate de Kluck È™i Bulow, să se îndrepte spre est. Frontul defensiv nu se putea forma imediat, căci cea mai mare parte a diviziilor germane au traversat Marna, în timp ce trupele lui Maunoury erau gata de atac la nord de râul Marna.

Pe 8 septembrie, Comandamentul german era sigur de succes, o breșă fiind deschisă în regiunea Revigny, între Armata a IV-a È™i a III-a franceză. Dar a fost obturat prin înaintarea în linie a unui corp de armată scos cu trei zile mai devreme de pe frontul din Lorena. În partea de vest a frontului, armatele franceze È™i corpul britanic au reluat ofensivă. SituaÈ›ia pentru cele două armate germane din flancul drept s-a înrăutățit. Kluck È™i-a readus diviziile de la nord de Marna pentru a para atacul lui Maunoury, deschizând o largă breșă între armatele sale È™i cele ale lui Bulow. Linia Petit-Morin era apărată de o cortină de cavalerie, uÈ™or de atras într-o busculadă. Cei doi generali germani nu ignorau pericolul, dar sperau că printr-o acÈ›iune viguroasă a celor două extremități ale frontului de luptă să obÈ›ină victoria înainte ca breÈ™a să fie larg deschisă. Pe Ourcq, Kluck a încercat să învăluie prin nord armata lui Maunoury. Bulow ducea tot greul pe aripa stângă, traversând mlaÈ™tinile de la Saint-Gond È™i atacând diviziile lui Foch. Eforturile germanilor au fost zadarnice. În 8 septembrie, linia Petit-Morin a fost străpunsă, Armata a VI-a franceză era gata să cedeze, fiind salvată de 6000 de rezerviÈ™ti, prin intermediul unei coloane de taxiuri rechizÈ›ionate în Paris.

bottom of page